Prezentul care trece prea repede

“Sunt dupa-amiezi insorite de sfarsit de septembrie sau inceput de octombrie, cand trecand pe strazi tacute, cu case vechi, salcami si nalbe, auzi printr-o fereastra deschisa acorduri de pian. Sentimentul care te cuprinde atunci e o dulce sfasiere, o voluptuoasa tristete, un tainic regret.

Timpul parca trece mai incet sau deloc, clipa incearca sa stea, sa se-ntinda, -se prelungeste cat poate dar nu poate sta: ‘Verweile doch, du bist so schon!’ Sunetele pianului te invaluie dar luneca, trec, in zadar se succed. Treci incet mai departe, acordurile pianului scad, amutesc: cine oare canta? Te desparti, grabesti pasul, te-ai dus.

Ai perceput astfel foarte acut prezentul si calitatea lui tranzitorie. Acest sentiment e melancolia (…)”

din Bunul-simt ca paradox

“Contrariul prostiei”

“Contrariul prostiei, constat cu mirare, nu e inteligenta. Altfel cum ar fi posibil sa vedem, in atatea cazuri, o inteligenta nu rareori exceptionala, oferind cele mai crase probe de prostie, ca suficienta, infatuarea, vanitatea, snobismul, egocentrismul, ambitiile marunte sau, din contra, excesive, incapatanarea (care nu exclude inconsecventele deseori flagrante), intoleranta si multe altele ce viciaza atat intelegerea si cunoasterea cat si comportarea.

Orice s-ar spune, nici indelicatetea si grosolania nu ar trebui, in principiu, sa fie compatibile cu inteligenta; cred ca se intelege; dar in fapt sunt totusi foarte des.

In fapt, inteligenta nu e nici constanta, nici omnivalenta; ea functioneaza recurent, cu o frecventa variabila, in raport cu care recunoastem cuiva calitatea de om inteligent; dar are pauze, uneori deconcertante, cand nu de-a dreptul penibile.

Afara de aceasta, inteligentele sunt heterogene si uneori incapabile sa se recunoasca mutual; cei mai inteligenti oameni sunt de o completa opacitate in alte domenii decat cele in care exceleaza.”

din Bunul-simt ca paradox

Lenea oamenilor de seama

“Foarte multi dintre oamenii care au facut lucruri de seama erau lenesi: impulsul creator e mai tare decat pregetul si isi reclama infaptuirea, biruind in cele din urma lenea si trecand si peste alte obstacole, chiar in conditii de risc.

Singurul lucru care, in cazul acestora, s-ar putea spune, e ca au dat mai putin decat daca erau mai harnici; dar si asta e o eroare, caci mai multul poate ca nu ar fi fost si nu este in cele mai multe cazuri decat produsul diluat al unui habitus proliferant.”

din Bunul-simt ca paradox

Dau sens vietii

“Marile utopii si himere, nebuniile acestea ale gandului dus pana la capat, trecand peste cuviinta, simt comun si judecata lumii, dau sens vietii, sporesc constiinta.”

din Bunul-simt ca paradox

Femeile asteapta

“Fetele isi asteapta, ca Natasa Rostova, primul dansator; apoi logodnicul de la armata sau studii. Femeile isi asteapta barbatii, de la razboi, din captivitate, de pe mare, de la vanatoare, de la camp, de la birou, de la carciuma. De milenii a fost asa. Aceasta asteptare e de esenta femeii.

Anumite indeletniciri de ordin casnic, de pilda lucrul de mana sau in orice caz ceva ce presupune rabdare si migala, acompaniaza asteptarea: valul Penelopei.

Este in aceasta o gratie grava, plina de supunere si decenta. Apoi, fiindca de regula barbatul este (sau era) mai in varsta si mai expus, urmeaza asteptarea absoluta: vaduvia.”

din Bunul-simt ca paradox

Incapabilii de lene

“Nu e timp mai irevocabil pierdut decat cel confiscat de formalitati, prezente obligate si activitati marginale. Viata fiind temporala, fiecare ora rapita ne sfarteca existenta, ne mutileaza, ne amputeaza fiinta.

Cronofagia este un asasinat; fiecare pisalog e un atentator, dar lenea activa e cea mai perfida forma a genocidului. Toti aferatii, pseudoeficientii, coplesitii si coplesitorii cu treburi sunt niste incapabili de reculegere, de rabdare, de rabdatoare si lenta gandire, de concentrare pe probleme esentiale.

Daca n-ar avea activitatea, n-ar sti ce sa faca.”

din Bunul-simt ca paradox

Ipocrizia perfect legitima

“Fireste, cateodata ni se intampla tuturor sa mintim utilitar, fie ca sa scapam de cine stie ce obligatie penibila, fie din politete (caci exista un grad minimal de ipocrizie perfect legitima, nu numai scuzabila dar chiar recomandabila, fara de care nu ar fi cu putinta o decenta convietuire in societate). Dar mincinosul este acela care urmareste cu premeditare anumite rezultate, intemeindu-si succesul pe neadevarurile bine chibzuite.”

din Bunul-simt ca paradox, Alexandru Paleologu

Abia la urma e simplu

“Lenea gandirii si pornirile autoritare sunt intotdeauna gata sa recuze spiritul de analiza. ‘Nu mai taiati firul in patru’, ‘lucrurile sunt mult mai simple’ etc.

Dar in prima instanta nimic nu e simplu. Drumul cunoasterii e de la complicat la simplu, adica de la impur catre pur. Analiza este, cum bine se stie, cautarea elementelor celor mai simple, reducerea lucrurilor la principiile lor.

Simplul e ceea ce se obtine la urma, e rezultatul experientei si meditatiei tarzii.”

din Bunul-simt ca paradox

Fiecare vorba de prisos

“De nu gresesc, apostolul Pavel spune undeva intr-o epistola ca la Judecata de Apoi vom da socoteala pentru fiecare vorba de prisos pe care am rostit-o. Daca e asa, prea putini vor scapa si nu stiu cum ne vom descurca noi, ceilalti muritori.

Clauza aceasta imi pare, desigur, foarte severa, nu insa si nedreapta. Limbutia si trancaneala sunt pierzanie curata, nu incape indoiala. Vine o varsta cand cunoastem iuteala timpului si irosirea in zadar a celei mai mari parti din putinul ce ne ramane.

De cel risipit in lene si reverie nu e pacat, cel putin nu totdeauna, dar de cel de care ne jefuiesc flecarii si pisalogii sau de cel pe care-l prapadim noi insine sporovaind de pomana ar trebui sa ne fie jale.”

din Bunul-simt ca paradox

“Elogiul gafei”

“Iubesc gafeurii. Gafa imi pare un semn de noblete, prin nonsalanta si dezinvoltura ei, prin lipsa ei de calcule si oportunism. (De aceea odinioara diplomatii de cariera, pentru care gafa era pacatul suprem, in genere erau lipsiti de noblete si de veritabila eleganta, cu toata distinctia lor obligatorie.)

Gafeurul e distrat, ceea ce e expresia meditatiei sau contemplarii; e greu ca un intelectual sa nu gafeze niciodata. Gafa e o forma de cinism spontan si candid; e veridica si dezinteresata. (Dar sa nu uitam: mai exista si lipsa de tact.)”

din Bunul-simt ca paradox