Ratiunea trebuie controlata de inteligenta

“Ratiunea e buna, nu trebuie sa ne lepadam de ea. Dar neglijeaza nuantele, lucrurile evazive, insesizabile. ‘Ratiunea, zice Sf. Augustin, e o forta care duce la unitate’.

Inteligenta, dimpotriva, merge la detalii, la semne, la intelesuri. Nu la “sensuri” ci la intelesuri. Nu e nici realist, nici rezonabil a nu le lua in seama. Ratiunea trebuie controlata de inteligenta si de suflet. Altminteri, duce la “rationalizare” (care uneori e o solutie, dar nu oricand) si la sistematizare, care sunt superficiale si fortate.

Duce la utopie. La teroare.”

din Despre lucrurile cu adevarat importante

“Contrariul prostiei”

“Contrariul prostiei, constat cu mirare, nu e inteligenta. Altfel cum ar fi posibil sa vedem, in atatea cazuri, o inteligenta nu rareori exceptionala, oferind cele mai crase probe de prostie, ca suficienta, infatuarea, vanitatea, snobismul, egocentrismul, ambitiile marunte sau, din contra, excesive, incapatanarea (care nu exclude inconsecventele deseori flagrante), intoleranta si multe altele ce viciaza atat intelegerea si cunoasterea cat si comportarea.

Orice s-ar spune, nici indelicatetea si grosolania nu ar trebui, in principiu, sa fie compatibile cu inteligenta; cred ca se intelege; dar in fapt sunt totusi foarte des.

In fapt, inteligenta nu e nici constanta, nici omnivalenta; ea functioneaza recurent, cu o frecventa variabila, in raport cu care recunoastem cuiva calitatea de om inteligent; dar are pauze, uneori deconcertante, cand nu de-a dreptul penibile.

Afara de aceasta, inteligentele sunt heterogene si uneori incapabile sa se recunoasca mutual; cei mai inteligenti oameni sunt de o completa opacitate in alte domenii decat cele in care exceleaza.”

din Bunul-simt ca paradox

De unde sare inteligenta

“Riscam deci atunci cand judecam in pripa gradul de inteligenta al cuiva. Putem avea intotdeauna surprize.

M-am gandit de multe ori la asta. Nu trebuie sa ne grabim cand spunem despre cineva ca nu este destul de inteligent. Poate ca este, dar nu s-a produs inca declicul, momentul care sa declanseze in el mecanismul uman si normal pentru viata lui, nu asa…, doar ca sa faca pe suetarul destept.

Omul e o fiinta dobitoceasca, infumurata, stupida si rea. Dar rautatea nu e integrala. In orice om rau se poate destepta, la un moment dat, un om cumsecade si inteligent. Nu toti prostii sunt chiar prosti si foarte mult destepti sunt foarte prosti.”

din Breviar pentru pastrarea clipelor, Alexandru Paleologu in dialog cu Filip-Lucian Iorga