Cand cu vremile tihnite

“In 1881, Ion Ghica incepea una dintre scrisorile lui astfel:

‘Azi te pui in tren la 9 seara, dupa ce ai pranzit bine la Hugues sau la Brofft, arati tichetul conductorului care vine si ti-l timbreaza cu clestele, fumezi o tigara, doua pana la Ploiesti, acolo iti bei ceaiul in ticna, te intorci in vagon, apoi te infasori bine in tartan, iti pui paltonul capatai, te lungesti pe canapeaua de catifea rosie sau in vagonul pat, dormi ca acasa vreo noua ceasuri si la opt dimineata te destepti la Roman. Aici cafea cu lapte cu un kipfel, doua, si 17 ceasuri, minut cu minut, dupa ce-ai plecat din Bucuresti te gasesti transportat pe malul imbalsamat al Bahluiului, in fosta capitala a fostului principat al Moldovei, unde ajungi dormit, mancat si odihnit. Calatoria, mancare cu bacsis cu tot, te-a costat 80 de franci.

Ei vezi, acum 40 de ani nu era asa.’

Scrisorile lui Ion Ghica sunt memorialul celor mai radicale schimbari ca stil de viata si cadru social care s-au putut produce intr-o singura generatie.”

 

din Simtul practic. Eu as fi zis ceva mai multe kipfel-uri, daca erau din cele pufoase

Lenea oamenilor de seama

“Foarte multi dintre oamenii care au facut lucruri de seama erau lenesi: impulsul creator e mai tare decat pregetul si isi reclama infaptuirea, biruind in cele din urma lenea si trecand si peste alte obstacole, chiar in conditii de risc.

Singurul lucru care, in cazul acestora, s-ar putea spune, e ca au dat mai putin decat daca erau mai harnici; dar si asta e o eroare, caci mai multul poate ca nu ar fi fost si nu este in cele mai multe cazuri decat produsul diluat al unui habitus proliferant.”

din Bunul-simt ca paradox