Iubirea la batranete

“M.M. : – Cum se iubesc batranii? Cum e cuplul batran?

AL. P. : – Batranii nu mai au altceva decat simplul fapt de a avea grija unul de altul. Simplul fapt ca spun, de exemplu, replica superba si sublima: ‘Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva!’ Cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care o stiu e asta, din Conu Leonida. E minunata. E admiratia neconditionata. Desi spune si ‘A fost lasata, secule!’, spune si asta, dar asta nu imputineaza marea iubire a batranilor.

O frumusete de genul asta am citit-o intr-un numar din Paris Match, a propos de moartea Simonei Signoret. Yves Montand – care apoi s-a recasatorit, a avut si copii, ba chiar si inafara casatoriei! – spunea ca o mare fericire era cand stateau alaturi si se tineau de mana. Contactul acesta fizic era ce ramasese esential, cvintesential din legatura lor. Si pot sa spun ca acest lucru il simt si eu acuma, cand ne culcam seara si stingem lampa.

Inainte citeam in pat si adormeam tarziu. Acuma ma duc sa ma culc cand mi-e somn si plec din biroul meu sa ma ased in pat. Nevasta-mea deja doarme. E mai obosita, are mai multa treaba. Si, adormita, eu o prind de mana. Ea simte in somn lucrul acesta.”

heart-melting, caci asteptarea va fi mare in cazul meu ( ), din Politetea ca Arma

Mai femeie nu exista

“Cunosc un caz petrecut cu o generatie inaintea mea. Un barbat frumos s-a insurat, a doua oara, cu o femeie tanara, foarte frumoasa si ea si foarte bine crescuta, care era foarte indragostita de barbatul ei – si reciproc. Sotia a aflat ca el se ducea intr-o casa foarte primitoare, nu departe chiar de casa lor (asta a fost toata imprudenta!), unde avea aventurile alea tarifate pe care orice barbat crede ca e obligat sa le aiba, ca sa-si completeze viata intima. Tocmai din cauza acestei lipse de indrazneala si de sinceritate.

Ea a aflat si, uimita, l-a intrebat de ce trebuie sa mearga acolo. El, fastacit, i-a explicat: ‘Draga mea, obtii acolo niste dezmierdari pe care nu cred ca o fata de buna conditie le-ar putea performa…’

‘Ce vorbesti?! Ce, crezi ca o curva e mai femeie decat mine?’ – i-a spus acea minunata femeie de lume, si cred ca avea perfecta dreptate.”

din Politetea ca Arma, delicios de direct si amuzant

Restul – tinere

“Venind incoace, nu am luat avionul ci trenul, pentru ca sa pot, in tren macar, sa-mi pun oarecare ordine-n idei si sa-mi fac un plan al acestei conferente.

Dar, in tren, ce se intampla? Din sase locuri, unu-l ocupam eu, celelalte cinci fiind ocupate de un grup de tinere sportive, in blugi, cu pulovere, din care doua – extrem de dragute, restul – tinere, in orice caz – foarte dragute; aveau si o chitara.

Au ras, s-au amuzat, era un spectacol fermecator, care a facut sa treaca foarte usor cele opt ore de drum, da’ nici pomeneala sa poti sa te gandesti la o conferenta.”

Amuzant, in Despre lucrurile cu adevarat importante. Pe mine m-a amuzat amintindu-mi de un domn intrat recent in dupa-amiaza vietii, care a vrut, cred, (adica, sper!) sa-mi faca un compliment si mi-a spus, cu o pauza lunga si… ridicator-de-semne-de-intrebare de ezitanta: “Arati foarte… (pauzaaaaaaa-pauzaaaaaa) tanara!” Si-a exclamat usor, probail usurat ca a scos-o la capat.

Replica mea? Deja trecem la o alta poveste

Testul femininului

“Prin acumularea unor nuante extraordinar de fermecatoare, surprinzatoare, emotionante, prin darul de a produce un ‘soc al realului’, Tolstoi este capabil sa creeze – ca si Goethe, de altfel- tipuri feminine de neuitat, ce ne pun in fata femininul in toata esenta lui: creatia tipurilor feminine e testul principal al marilor scriitori…“

din Politetea ca Arma

Cand petrece cuplul cel mai bine?

“Baietii pregeta sa se insoare; daca o fac, e sub rezerva divortului. Diverse aventuri in dreapta si in stanga, surogate de donjuanism. Apoi, ce? Viata usoara, plictiseala.

Raman fetele nemaritate. Ce tristete! Asa se alimenteaza, in buna masura, feminismul, aceasta erezie contra naturii si a gratiei.

Ce rost are casatoria, daca nu e pentru toata viata? Dragostea nu inseamna numai tinerete, voluptate, romante si apoi plictiseala, goana dupa altceva, care e mereu acelasi lucru.

Dragostea e de la tinerete pana la batranete, iar cuplul petrece din ce in ce mai bine pe masura ce se apropie de moarte (bineinteles, daca are simtul divinului). Petrece din ce in ce mai bine, in ciuda pierderii puterilor, in ciuda tuturor necazurilor. Lucru cu adevarat important, cel mai important: a petrece cat mai bine. Ganditi-va la toate intelesurile acestui cuvant. La toate. Inclusiv la cel mai frivol.”

din Despre lucrurile cu adevarat importante

Femeile asteapta

“Fetele isi asteapta, ca Natasa Rostova, primul dansator; apoi logodnicul de la armata sau studii. Femeile isi asteapta barbatii, de la razboi, din captivitate, de pe mare, de la vanatoare, de la camp, de la birou, de la carciuma. De milenii a fost asa. Aceasta asteptare e de esenta femeii.

Anumite indeletniciri de ordin casnic, de pilda lucrul de mana sau in orice caz ceva ce presupune rabdare si migala, acompaniaza asteptarea: valul Penelopei.

Este in aceasta o gratie grava, plina de supunere si decenta. Apoi, fiindca de regula barbatul este (sau era) mai in varsta si mai expus, urmeaza asteptarea absoluta: vaduvia.”

din Bunul-simt ca paradox

Barbatul care nu se lasa prostit

“Avem in general cu privire la insusirile barbatesti niste reprezentari cam stereotipe si niste preconceptii. De exemplu, ca nu e barbatesc a plange, a fi cochet, a fi sentimental, a cunoaste frica. Apoi ca un barbat trebuie neaparat sa se priceapa la reparat o sonerie, de pilda, sau la alte lucruri mecanice, sa se descurce in treburi administrative si utilitare, sa fie razbatator, sa nu fie credul, naiv, romantios.

 

Toate acestea sunt niste prejudecati foarte ordinare. Gasesc ca un barbat care nu se lasa prostit de lacrimile si eventual minciunile femeilor prezinta un minus de virilitate. Esentialmente barbateasca este perpetua mirare in fata fenomenului acestuia atat de ciudat, atat de straniu, care este femeia; adevaratii, marii amanti au imaginatia obsedata de intrebarea fara de raspuns: comment peut-on etre femme?

 

Pentru ei, actul erotic este o investigatie frenetica in sufletul femeiesc. Cat de frumoasa si in firea lucrurilor este interventia, salvatoare si competenta a femeii, cu superioritate protectoare si tandra, la descumpanirea barbatului, eventual savant, om politic sau artist, in fata unui nasture lipsa sau altui accident de asemenea fel!”

din Bunul-simt ca paradox, Alexandru Paleologu