Iubirea la batranete

“M.M. : – Cum se iubesc batranii? Cum e cuplul batran?

AL. P. : – Batranii nu mai au altceva decat simplul fapt de a avea grija unul de altul. Simplul fapt ca spun, de exemplu, replica superba si sublima: ‘Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva!’ Cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care o stiu e asta, din Conu Leonida. E minunata. E admiratia neconditionata. Desi spune si ‘A fost lasata, secule!’, spune si asta, dar asta nu imputineaza marea iubire a batranilor.

O frumusete de genul asta am citit-o intr-un numar din Paris Match, a propos de moartea Simonei Signoret. Yves Montand – care apoi s-a recasatorit, a avut si copii, ba chiar si inafara casatoriei! – spunea ca o mare fericire era cand stateau alaturi si se tineau de mana. Contactul acesta fizic era ce ramasese esential, cvintesential din legatura lor. Si pot sa spun ca acest lucru il simt si eu acuma, cand ne culcam seara si stingem lampa.

Inainte citeam in pat si adormeam tarziu. Acuma ma duc sa ma culc cand mi-e somn si plec din biroul meu sa ma ased in pat. Nevasta-mea deja doarme. E mai obosita, are mai multa treaba. Si, adormita, eu o prind de mana. Ea simte in somn lucrul acesta.”

heart-melting, caci asteptarea va fi mare in cazul meu ( ), din Politetea ca Arma

Mai femeie nu exista

“Cunosc un caz petrecut cu o generatie inaintea mea. Un barbat frumos s-a insurat, a doua oara, cu o femeie tanara, foarte frumoasa si ea si foarte bine crescuta, care era foarte indragostita de barbatul ei – si reciproc. Sotia a aflat ca el se ducea intr-o casa foarte primitoare, nu departe chiar de casa lor (asta a fost toata imprudenta!), unde avea aventurile alea tarifate pe care orice barbat crede ca e obligat sa le aiba, ca sa-si completeze viata intima. Tocmai din cauza acestei lipse de indrazneala si de sinceritate.

Ea a aflat si, uimita, l-a intrebat de ce trebuie sa mearga acolo. El, fastacit, i-a explicat: ‘Draga mea, obtii acolo niste dezmierdari pe care nu cred ca o fata de buna conditie le-ar putea performa…’

‘Ce vorbesti?! Ce, crezi ca o curva e mai femeie decat mine?’ – i-a spus acea minunata femeie de lume, si cred ca avea perfecta dreptate.”

din Politetea ca Arma, delicios de direct si amuzant

Farmecul tineretii si farmecul maturitatii

“Mircea Mihaies: (…) Ce se pierde odata cu tineretea, ce se castiga odata cu batranetea?

Al. P.: – Se pierde prospetimea, un anumit farmec, o dragalasenie juvenila, o anumita naivitate infatuata, care are hazul si farmecul ei. La tineri, infatuarea merge bine. La batrani este odioasa! Un tanar neinfatuat si modest este suspect, e viitoare lichea. Dar un tanar nemodest si infatuat e fermecator!

Uneori infatuarea aceata nu se pierde cu varsta si atunci e un dezastru. Cunosc cazuri celebre, chiar de la noi din tara! Nu spun cine, persoana serioasa si mi se pare ca nu becher. Cu varsta, inafara de faptul ca se pierde acest farmec, omul castiga alt farmec, catre maturitate, cand incepe sa se insereze in textura somatica moartea, lent, prin anumite modificari ale dosului mainii, sau ale plasticitatii muschilor si a pielii.

Are Bogza un pasaj superb, in Cartea Oltului: cand Oltul trece in Valahia, intr-o zona de deal si pomi fructiferi, capata acea gratie melancolica asemenea unei femei care a cunoscut si iubirea si durerea, si inca este dezirabila, si inca are sani destul de frumosi, dar au inceput sa apara mici riduri…”

din Despre Batranete, in Politetea ca Arma

O cale catre libertate

“Onoarea mi se pare recuperata cand iti asumi rusinea marturisirii. Onoarea implica si acceptarea rusinii, a umilintei. Un gentilom (adica: un homme gentil) suporta cu usurinta umilinta. E o stare pe care o asuma cu mare usurinta, chiar si cu gratie, pentru ca este un om liber. E o cale catre libertate.”

intervievat de Rodica Palache in 1998; in Politetea ca Arma

Oamenii mari din Romania

“Noi am avut intre 1914 si 1916 o perioada de mare reusita si performanta in timpul neutralitatii. Eram curtati. Nu curtam noi pe cineva, ci ne curtau altii pe noi. Atunci am putut obtine niste angajamente care pana la urma s-au si tinut.

Dar pentru aceasta oamenii nostri de stat ar trebui sa fie exact la fel, cel putin, cu oamenii de stat de atunci.

Nu trebuie sa se creada ca daca Romania este o tara mica, oamenii nostri sunt mici. Din contra, cu cat o tara este mai mica, cu atat oamenii ei trebuie sa fie mai mari, asa cum romanii au fost in secolul trecut.”

din Politetea ca Arma

Baba care se piaptana cand arde satul

“M-am gandit insa intotdeauna ca baba aia care se piaptana in timp ce satul arde da o superba lectie de tinuta. Nu-i un motiv sa nu te piepteni fiindca arde satul.”

din Politetea ca Arma

Vreo cinci-sase

“(…) Insa acuma, poate la mine e o forma de imbatranire sau de ingustare a preocuparilor: citesc mai putin si cam aceleasi carti. Recitesc. Nu spun care sunt aceste carti, ele sunt putine, doar vreo cinci-sase…

-Bineinteles, una este Biblia.

-Una este Biblia, apoi Shakespeare, Montaigne, Seneca si Goethe. Sigur, daca ar fi sa adaug, mai pot adauga o gramada…”

din Politetea ca Arma