Cand cu vremile tihnite

“In 1881, Ion Ghica incepea una dintre scrisorile lui astfel:

‘Azi te pui in tren la 9 seara, dupa ce ai pranzit bine la Hugues sau la Brofft, arati tichetul conductorului care vine si ti-l timbreaza cu clestele, fumezi o tigara, doua pana la Ploiesti, acolo iti bei ceaiul in ticna, te intorci in vagon, apoi te infasori bine in tartan, iti pui paltonul capatai, te lungesti pe canapeaua de catifea rosie sau in vagonul pat, dormi ca acasa vreo noua ceasuri si la opt dimineata te destepti la Roman. Aici cafea cu lapte cu un kipfel, doua, si 17 ceasuri, minut cu minut, dupa ce-ai plecat din Bucuresti te gasesti transportat pe malul imbalsamat al Bahluiului, in fosta capitala a fostului principat al Moldovei, unde ajungi dormit, mancat si odihnit. Calatoria, mancare cu bacsis cu tot, te-a costat 80 de franci.

Ei vezi, acum 40 de ani nu era asa.’

Scrisorile lui Ion Ghica sunt memorialul celor mai radicale schimbari ca stil de viata si cadru social care s-au putut produce intr-o singura generatie.”

 

din Simtul practic. Eu as fi zis ceva mai multe kipfel-uri, daca erau din cele pufoase

Unde nu e stil…

“Chateaubriand are dreptate: creatiile spiritului exista numai prin stil. In zadar cei lipsiti de darul acesta se tot pripesc sa-l dispretuiasca: stilul nu e, cum cred ei, un prisos de gateli si garnituri adaugat pe urma.

Substanta sau ‘semnificatia’ unei opere se vadeste prin stil. Expresia directa si nuda sau cea somptuoasa si elaborata sunt in egala masura stil, acolo unde se manifesta spiritul omenesc, adica, asa cum se zicea odinioara intr-o acceptie mai apropiata de etimologie, geniul.

Unde nu e stil, nu e spirit.“

Pentru ca tot ce e memorabil este asa gratie stilului celui/celei care l-a creat. Din Simtul practic.