Farmecul tineretii si farmecul maturitatii

“Mircea Mihaies: (…) Ce se pierde odata cu tineretea, ce se castiga odata cu batranetea?

Al. P.: – Se pierde prospetimea, un anumit farmec, o dragalasenie juvenila, o anumita naivitate infatuata, care are hazul si farmecul ei. La tineri, infatuarea merge bine. La batrani este odioasa! Un tanar neinfatuat si modest este suspect, e viitoare lichea. Dar un tanar nemodest si infatuat e fermecator!

Uneori infatuarea aceata nu se pierde cu varsta si atunci e un dezastru. Cunosc cazuri celebre, chiar de la noi din tara! Nu spun cine, persoana serioasa si mi se pare ca nu becher. Cu varsta, inafara de faptul ca se pierde acest farmec, omul castiga alt farmec, catre maturitate, cand incepe sa se insereze in textura somatica moartea, lent, prin anumite modificari ale dosului mainii, sau ale plasticitatii muschilor si a pielii.

Are Bogza un pasaj superb, in Cartea Oltului: cand Oltul trece in Valahia, intr-o zona de deal si pomi fructiferi, capata acea gratie melancolica asemenea unei femei care a cunoscut si iubirea si durerea, si inca este dezirabila, si inca are sani destul de frumosi, dar au inceput sa apara mici riduri…”

din Despre Batranete, in Politetea ca Arma

Restul – tinere

“Venind incoace, nu am luat avionul ci trenul, pentru ca sa pot, in tren macar, sa-mi pun oarecare ordine-n idei si sa-mi fac un plan al acestei conferente.

Dar, in tren, ce se intampla? Din sase locuri, unu-l ocupam eu, celelalte cinci fiind ocupate de un grup de tinere sportive, in blugi, cu pulovere, din care doua – extrem de dragute, restul – tinere, in orice caz – foarte dragute; aveau si o chitara.

Au ras, s-au amuzat, era un spectacol fermecator, care a facut sa treaca foarte usor cele opt ore de drum, da’ nici pomeneala sa poti sa te gandesti la o conferenta.”

Amuzant, in Despre lucrurile cu adevarat importante. Pe mine m-a amuzat amintindu-mi de un domn intrat recent in dupa-amiaza vietii, care a vrut, cred, (adica, sper!) sa-mi faca un compliment si mi-a spus, cu o pauza lunga si… ridicator-de-semne-de-intrebare de ezitanta: “Arati foarte… (pauzaaaaaaa-pauzaaaaaa) tanara!” Si-a exclamat usor, probail usurat ca a scos-o la capat.

Replica mea? Deja trecem la o alta poveste