A sta degeaba

September 6, 2013 § Leave a comment

Valoarea unui om se poate evalua prin aptitudinea lui de a sta degeaba. Adevaratele daruri ale vietii sunt acelea pe care le obtii fara efort.

 

Eh, acum imi pot odihni valiza 😉 O mareata credinta a mea a fost confirmata.

 

– din Breviar pentru pastrarea clipelor, Alexandru Paleologu in dialog cu Filip-Lucian Iorga

Advertisements

Din Jurnalul Oanei Pellea, la inmormantarea domnului Alexandru Paleologu

September 2, 2013 § Leave a comment

Mi se pare (probabil exces de om inca tanar) ca daca e sa celebram ceva legat de un om, mai bine sa celebram ca s-a nascut. Ca a adus multe idei noi in lume, ca a vazut lumea si viata si pe oameni cum nu a mai vazut nimeni pana atunci.

 

En fin…

 

Azi am recitit un fragment insemnat cu hartiuta colorata in delicatetea de “Jurnal 2003-2009” al Oanei Pellea. In 5 septembrie 2005 zice asa:

 

Am ramas si mai singura.

Il iubeam si i-am declarat ca am fost si voi ramane indragostita de dansul.

Un boier.

M-am rugat in biserica Maicii Domnului sa-l acopere cu acoperamantul ei.

Si l-am rugat pe Conu Alecu sa le spuna mamei si tatei ca ii iubesc de-aici, de jos, unde sunt…

Da, parca din ce in ce mai jos.

(…)

Acum doi ani era ultima noapte pe pamant a lui mama, azi e prima noapte in cer a domnului Paleologu.

(…)

La parastas vine un tanar si-mi spune: sa fie primit. Ma intreaba daca nu cumva face o gafa si daca e pomana lui tata… Ii raspund ca, intr-un fel, da… Imi spune ca azi a avut examen la filozofie, ca acum o saptamana s-a rugat la biserica Mavrodin, azi a venit sa multumeasca pentru ca a stiut la examen, o doamna l-a vazut in curtea bisericii si l-a poftit la pomana, vrea sa-i multumeasca, era nemancat si nu stie a cui pomana e… il duc la doamna Paleologu sa-i povesteasca intamplarea… sa dea domnul sa ajunga un mare filozof si sa nu uite ca a fost, intr-un fel, binecuvantat de  Conu Alecu.

 

Micuta si induiosatoare scena trecatoare din ultimul paragraf. Viata continua, oricine n-ar mai fi. A unora putin mai goala.

Fericita Oana Pellea ca si-a putut declara admiratia 😀

De 14 martie

March 14, 2013 § Leave a comment

“Iata concluzia, dupa o viata de om: nimic nu conteaza in afara iubirii. In viata poti sa fii un dobitoc sau poti sa te salvezi. Si nu te poti salva decat iubind pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine insuti.”

Alexandru Paleologu (14 martie 1919 – 2 septembrie 2005) in dialog cu Filip-Lucian Iorga,  in “Breviar pentru pastrarea clipelor”

Femeia nu are nevoie de filosofie

November 28, 2012 § Leave a comment

“Barbatii au ‘inventat’ filosofia ca un alibi al lipsei lor de firesc, al penuriei lor fizice si metafizice. Femeia are, cum spune C. Noica, o natura generala; prin esenta ei fizica, deschisa, ea isi depaseste individualitatea: e o fiinta metafizica.

 

Ea nu are nevoie de filosofie, tot asa cum  Dumnezeu nu are de ce sa fie teolog. De aceea o femeie care face pe filosoafa e o aratare hibrida si grotesca. Dar un barbat fara filosofie e lipsit de autentica virilitate si e o faptura acefala.

 

Fiindca la barbat sensibilitatea e una reflectata, el e stangaci in manifestarea ei directa si a trebuit sa inventeze muzica, in care numai el e creator; barbatul are nevoie de muzica, femeia de cantec (care e spontan si mai natural). Stangaci in manifestarea directa a sensibilitatii, barbatul, daca izbuteste sa planga, obtine asupra sa un triumf de natura umilintei, anevoioasa la el, dar fireasca femeilor.”

 

 

din eseul Valul Penelopei, “Bunul-simt ca paradox”. Am citit acest eseu la vremea potrivita, acum vreo sase ani. Tare bine m-a impacat cu o situatie. Unora ar trebui sa li se acorde bile albe retroactive, transferabile intre vieti.

 

Trebuie sa venim aici impreuna

November 27, 2012 § Leave a comment

“Pietele sunt extraordinare si ce imi pare tot atat de extraordinar e cum se desfasoara viata zilnica, cu treburi, cascare de gura si diverse alergaturi particulare printre aceste magnificente.
Tot timpul imi inchipui cum ai alerga tu de colo pana colo printre toate minunile astea si cum le-ai privi cu ochii tai albastri si inteligenti, care m-au emotionat asa de tare la gara cand am plecat si care sunt cea mai mare bucurie a vietii mele.

Fericirea nu e posibila de unul singur, trebuie sa venim aici impreuna.”

 

din minunatele Scrisori din Italia, adresate “dragei mele M.” pe final de ani ’60 si reunite tot in Bunul-simt ca paradox. Oare au ajuns si impreuna? Chiar ca lucrurile neimpartite au un farmec usor diluat. Ce mult contribuie la bucuria noastra o alta pereche de ochi, indreptata spre aceleasi lucruri ca perechea din dotare! Cu atat mai mult daca sunt albastri si inteligenti 🙂

N-au jucat deloc!

November 26, 2012 § Leave a comment

“Eu nu stiu sa spun daca actorii ‘au jucat bine’ sau nu. Mie mi s-a parut tocmai ca n-au ‘jucat’ deloc, si din cauza asta au fost inegalabili.”

 

vorbele de final din eseul De te fabula narratur, in volumul “Bunul-simt ca paradox”

Simpli

November 23, 2012 § Leave a comment

“De altfel, marii artisti nu sunt originali, ci cu totul dimpotriva: sunt universali si simpli. Asta tocmai prin darul de a revela evidenta, de a fauri irevocabile locuri comune.”

 

in eseul Supralicitarea poeziei si cliseul originalitatii din Bunul-simt ca paradox, editia a 3-a